Björk | Virus
One Little Indian/Warner/Universal
Björk o arde naşpa. S-a ramolit în ultimu’ hal. Probabil Matthew Barney o fute atât de bine încât a uitat să facă muzică pură. Sunt amândoi în zona de pensionare/crescut-copii/făcut-burţi-de-şedere-n-sufragerie că nu te mai poţi aştepta la mare lucru. Inventivitatea Reginei mele Sonore s-a futut prin 2004, atunci când a început cu vocalizele coclite de pe Medúlla şi clopoţeii continuaţi ambiguu în scursura pretenţioasă Drawing Restraint 9 Soundtrack. Am crezut că prosteala se va opri în 2007 şi uşor-uitabilul Volta. Vrem, nu vrem... Avem de suportat încă o repriză de băşini din mâncat de fasole islandeză şi pus urechea la cel mai gol disc al crăiesei scandinave urlătoare de Crystalline-uri şi alte Cosmogony-sme, împachetat la mişto în aplicaţii iPad facil de piratat de pe orice tracker banal de torrents, ilegalisme cu care rezonează oricum. Costumele tot mai mari şi oribile (nu mai are niciun Alexander McQueen valabil), versurile tot mai slabe, titlul de album cu pula-n cur şi oboseala fizică vizibilă la orice colţ de cearcăn... Îmi explică per ansamblu despre o Guðmundsdóttir aflată la timpurile rateurilor în masă şi înghiţită în prăpăstii creaţionale cu aromă de instrumente frecate-n pizdă (recte The Gameleste) care sună ca atingerea încheieturii pline de salivă de scrotul neepilat în clipociri. Biophilia e jenant şi suntem aici să ne virusăm împreună despre. Recomand o lingură cu căcat din frigider şi trecut cu autoexcitaţia pe alte materiale mai fireşti. Asta a adormit în prostie de la Vespertine încoace şi nu mai vrea să facă miracole sub nicio formă. Bad bad puppy.
Nota: 4.9 | Mai bine Undo la tot