Avec - music magazine

Hipsterist vorbind avem California cu partea ei de surfisme adolescentine, ceţuri date de sclipiciul picăturilor de apă pe pielea sportivilor visători, Pichfork, psihedelia à la légère, dream pop shoegaze Best Coast Boat Club Real Estate Washed Out. Tehnic şi istoric vorbind, este vorba de două surioare blonde, Sky, 16 ani, la chitară, şi Piper. Lor nu le place vara, stau cu buldogii în casă şi, acum vreo doi ani s-au apucat să cînte. De atunci au scos indie, ca Pearl Harbor - Calistonia Dreamin şi Wish We Where Here, şi major ca Puro Instinct la Mexican Summer albumul Headbangers in Ecstasy – 2011. Au cîntat pe aceeaşi scenă (şi) cu trupele cu care sunt băgate în aceeaşi oală, au avut deja turneu mondial. Ceea ce mă prinde definitiv la ele este maturitatea instrumentaţiei şi a compoziţiei. Foarte profy gagicele, afară de talent pentru a transmite stări, se mişcă şi foarte bine prin bucătăria sunetelor. Descriptiv vorbind, muzica este tristă şi frumoasă. Evocă nostalgii. Sintetic vorbind, muzică americană de mers tare cu o maşină europeană, la apus, pe serpentine, cu marea într-o parte, şi cu viaţa, oricare ar fi ea, în spate. Deşi nu au dezamăgit încă pe nimeni, după cum vom vedea în interviu pizdele sînt gata să ajungă departe. Cum ar spune Stoian am rămas cu gîndul în ele.

AVEC: Să intrăm în atmosferă. Cum e LA pentru voi? Ieşiri în oraş şi petreceri – pe ce muzici dansaţi, care e moda şi cum vă place? Care e ultimul concert la care aţi fost?

Piper: LA e super-tare, mersi. Aseară am cîntat cu Smith Westerns şi încă o trupă, pe nume Harlem at Madame Wong's. Prietenul nostru Jimi Hey a fost DJ şi clubul a fost plin pînă la urechi. A fost demenţă. Un cretin a îmbătat-o pe sor’mea cu whiskey iar vocea mea a fost cam dusă din cauza cretinului auto-declarat “scandalagiu-gălăgios” şi a gîtului uscat din cauza cuiva de la o alta trupă din turneu cu care fumasem iarbă cu cîteva zile mai devreme. Deci, cum ţi-am zis, LA e super-tare dar să nu crezi pe nimeni care îţi zice că e vre’un rai pe pămînt, că nu-ţi zice tot. Acum e superb afară, cer albastru, briză blîndă, e chiar frumos.

Sînteţi adînc scufundate în viaţa oraşului? Mergeţi mai degraba la marşuri (pentru Lakers sau altele) sau la revolte?

Ai primit vreodată un televizor gratis la un marş? Ai văzut un om în toată firea în curu’ gol?

Vă plac filmele Hollywood sau jointurile?

Le-ai încercat vreodată împreună? O să-ţi sparga mintea, man! Pot să ma uit la orice dacă fumez un joint de Hollywood. Ai văzut porcăria aia Dreamscape? Chiar şi aia e respirabilă dacă eşti fumat.

Aveţi un blog foarte cool (cu hate mail şi tot) şi mă întreb dacă sînteţi dependente de net. Adică dacă aveţi conturi pe toate mizeriile posibile. Bănuiesc că trebuie dacă ai o trupă în ziua de azi. Vă place chestia asta?

Aştept să mi se defragmenteze chip-ul din creier deci probabil că va mai trece ceva vreme pînă twitteresc ceva.

Au buldogii o influenţă mare în muzica voastră?

Desigur. Oricînd înregistrez ceva bulldogul meu stă chiar lîngă mine. Cîteodată stă chiar pe mixer sau pe clapă, mai ales cînd înregistrez bucăţile unde e nevoie de concentrare şi sincronizare. Cînd încerc să înregistrez părţile de bas are grijă să se strecoare şi să se lipească de mine astfel încît să-mi fie imposibil să mişc basul vreun milimetru fără să-i înghiontesc corpuşorul îndesat.

Vă simţiţi parte a vreunei poveşti categorisite pop – căcat – ceva, să-i spunem zeitgeist?

Vrei să spui Shite-geist? Nu prea ne simţim vreo parte a nimic, dar bănuiesc că trebuie inerent să fim pentru că sîntem cum ar veni... aici, şi astea.

Care-i problema cu oamenii din industrie (critici, sclavi de marketing) şi meteahna lor cu categorisirile, sînt descendenţii lui Aristotel sau sînt doar speriaţi şi nesiguri? Adică... SHOEGAZE, SHITGAZE, SANDALGAZE... Ceva nu pare bine.

Nu ştiu exact, dar dacă-mi prind copiii vorbind aşa o să le retrag dreptul la Pitchfork pentru tot restul vieţii.

Care e planul vostru de ieşire din criza eco-politico-financiaro-spirituală?

Turn on, tune in, and drop off the face of the Earth

Vă interesează Europa în vre’un fel?

La greu, man! Am auzit că AVEC vrea să ne aducă să facem un tur al României urmat de un tur extins al întregii Europe de Est... deci îi ştii pe băieţii ăia Shturcite din Bulgaria? Putem să mergem în turneu cu ei? Sînt cei mai tari! Încerc să le găsesc albumele în State dar pînă acum n-am avut norocul ăsta.

Nu cunoaştem decît castraveţi şi trandafiri bulgăreşti. E greu să compui/cînţi muzică?

Nu, nu chiar. Nu avem tocmai o formulă exactă pentru a face muzică aşa că în ceea ce ne priveşte nu există a lucra bine sau rău. Asta dacă nu cumva ce facem sună chiar de căcat.

Cum e la concertele voastre?  Mulţimi demente şi tot tacîmul? Vă bucuraţi de nebunie?

Mulţimile sînt formate din 30% ciudaţi, 25% stalkeri de pe net, 20% adolescenţi, 15% adolescente, 18% fani Pearl Harbor & The Explosions (UK ’79) furioşi că folosim numele ăsta, 15% oameni care se numesc prietenii nostri (care, ca să vezi chestie, sînt 12% din oamenii pe care-i cunosc), deci vreo 11 oameni şi nenea de la uşă, la fiecare concert în orice noapte.

Cum vedeţi casele de discuri şi viitorul vostru cu ele? Vreţi turnee epuizante, make-up artişti, contracte mari, avocaţi, bodygardieni, droguri de evadare? E ăsta viitorul vostru? Poate să dezamăgiţi nişte oameni pentru binele mai mare şi alte căcaturi fascinante de genu’?

Dacă am putea avea toate chestiile astea cool în schimbul dezamăgirii unora ar fi super-tare! Pînă atunci o să stau în camera mea fără ferestre bînd vin din cutie şi re-văzînd re-luări din Familia Bundy în solitudine.

Poţi să ne zici cinci piese mişto şi cinci all-time care te-au influenţat?

1. Shturcite - Zvezden Put; Shturcite/Greierii sînt fantastici, dumnezeieşti, prog-rock şaizecist bulgăresc. Sigur trebuie să fie faimoşi în Europa, însă eu n’am ştiut că există pînă anul trecut. Cred că sînt încă împreună.
2.Chris Rainbow - Tarzana Reseda; Piesa e plăcere pură. Una din multele bucăţi terminatoare de pe albumul lui Home of the Brave.
3. Johnny Blackburn & Mary Lauren – tot Echoes of Love’s Reality, un album psych folk superb din 81 (cred) care aduce a Bobb Trimble şi nişte Ithaca pentru siguranţă.
4. Via Talas - Brodovi; O trupă sîrbească de New Wave din anii ‘80 absolut bestială. Nu ştiu prea multe despre ei dar THEY ARE THE SHIT.
5. Bing Selfish - The Government of Love; un cîntec care te prinde, efecte synth foarte tari, soundtrackul unei extravaganza de dragoste hedonistă de pe o planetă care mi-aş dori să existe.

Piese all time care m-au influenţat? Cred că trebuie să scot nişte piese care mi-au plăcut înainte să dezvolt vre’un gust muzical pentru că astea m-au modelat probabil mult mai mult decît orice interes aş fi falsificat de atunci. 

1. Fleetwood Mac - Say You Love Me; am amintiri foarte vagi însă plăcute cu tata care se făcea pilaf cu vin şi ne gătea cina (mama lucra iar sor’mea nu exista) ascultînd Fleetwood Mac. Oricînd începea, tata lua o pauză şi încerca să mă danseze. Cîteodată dansam, alteori mă retrăgeam în mine şi mă făceam că nu îmi vorbeşte.
2. Sade - Smooth Operator; o altă piesă favorită de Wining & Dining Jeff Kaplan (tata). Am auzit Diamond Life de cel puţin trei ori pe săptămînă în fiecare săptămină a primilor 11 ani ai vieţii mele.. Ironia e că tata dansa şi pe piesa asta şi e departe de a fi un tip smooth.
3. Guns N Roses - Appetite for Destruction; albumul a ieşit în anul naşterii mele. Ambii mei părinţi erau pe filmul Rock N Roll de sfîrşit de 80 – scena terminaţi de Hollywood şi de’asta G’N’R se asculta la greu la mine în casă. Cred că nu mai e nevoie să zic că piese ca Paradise City şi Mr Brownstone au ajutat la conturarea perspectivei mele despre bine şi rău destul de devreme în viaţă. Viziunea mea despre lume stă în spatele unui imens grafitti GUNS N ROSES WAS HERE.
4. Beach Boys - Don’t Worry Baby; dintre toate hiturile lor ăsta a fost preferatul meu în tinereţe. Îmi amintesc că aveam 6-7 ani şi mă rulam prin cartier cu prietenele mele Sonia şi Dee Dee ascultînd mereu K-Earth 101, radioul numărul 1 de oldies din LA. Beach Boys au fost lejer prima iubire a Soniei şi aş zice că asta mi i-a adus la suflet destul de precoce. Cine le-ar spune nu fratilor Wilson?
5. The Supremes - Where Did Our Love Go?; piesa asta îmi aminteşte de altă prietenă cu care o ardeam în tinereţe. Rulam prin LA într-un Camaro alb al mamei ei cu soundtrack The Supremes la ce altceva decît K-Earth 101!

Dim lights Embed Embed this video on your site

De: Victor Stütz