Secret Chiefs 3 + 2 + Ches

Imprimare
Secret Chiefs 3
Congs For Brums
Secret Chiefs 3
Secret Chiefs 3

M-am cam speriat in seara concertului cand am vazut ca in Control e pustiu. Mi-era clar, vor fi 50 de oameni in sala, din care 20 de rocari. Pana la urma n-a fost chiar asa, nu stiu ce a facut Florin, dar aflu in Insider cum sta treaba: comunicat, multe sms-uri, telefoane, futere de timp si nervi: ca-n viata! N-a fost chiar asa deloc, pe la jumatea solo-ului Congs for Brums al lui Ches Smith, sala umplandu-se.

Si oamenii care o umpleau au fost chiar deschisi la joaca lui Ches pe tobe si un sintetizator cu clape asa-zis vibrafon. La inceput n-a fost foarte clar despre ce e vorba, stilul de a bate al lui Ches ne-fiind cel mai drept ori mai consistent, balansul si tempo-ul fiindu-i originale. Oricum, dragoste la prima vedere daca n-aveai o istorie mai lunga cu povestea. Setul a curs foarte firesc umplandu-se cu structuri simple-repetitive de percutie la clapele jucariei, interstitii noisy, talgere din ce in ce mai spectaculoase si atitudine avantgarde: ”omul a vorbit cu tobele, le-a mangaiat, s-a rastit la ele, si-a bagat piciorul in premier, le-a desurubat, le-a lustruit, in fine, le-a facut sa scoata tot felul de sunete, pocnete, scartaituri, gemete si asa mai departe” - treibetivi.net. “Foarte schematic, conceptul nu a fost atat unul de virtuozitate cat un motiv pentru sunet, o evaluare a percutiei acustice pe un fundal sintetic.” - muzicadevest.ro. Genul de exprimare muzicala care te poarta printr-o calatorie densa ce pare la sfarsit prea scurta: superb!

A urmat o mizanscena pe care vreau s-o mai vad: la barul II din Control, tobe si sintetizatoare (FAT32) care ocupau jumatate din spatiu, in restul ramas inghesuindu-se unii peste altii spectatorii. O aranjare perfecta pentru muzici experimentale care m-a dus cu gandul la ateliere de arta nesfarsite in locuri neconventionale, ceva ce cred ca multi consumatori de arta (atatia cati sunt ei) probabil ca ar dori sa vada in Bucuresti. Artistii insa nu se-nghesuiesc.

Cantarea a fost dupa gustul meu cam fara sens, desi teribil de simpatica in forta atacului sonor. Bunavointa noise din plin, glumite frantuzesti, public incantat de galagie, si un prea mare control al duo-ului ce n-a fost pe gustul meu care cerea ceva mai free. Anonymous 13 insasi, in sutana ei de maicuta era incantata, chiar pronuntandu-se ca publicul “este foarte cuminte”. Mie nu mi s-a parut, mi s-a parut chiar peste asteptari de incantat de manifestare care astfel a fost foarte interactiva si misto. Tema Whiter Shade Of Pale mi s-a parut cam mult (desi poate cea mai inspirata miscare) si dupa cantare am ramas cu cea mai mare dorinta a vietii mele: sa vad ZU.

De Secret Chiefs 3 nu mai aveam chef pentru ca ma gandeam ca vor face world music (klezmer + Pakistan) si Morricone metalist. Ceea ce mi-a fost si confirmat in primele 3-4 piese, care parca au fost una singura re-remixata. Insa apoi miscarea s-a conturat din ce in ce mai spre noise abraziv (clape), sincope math-rock (chitara) si viori de sustinere. Basul s-a auzit dumnezeiesc iar Ches a facut nebunii pe tobe, mult mai cu picioarele pe pamant apropo de ritmuri prietenoase. Chitara surf a lui Trey Spruance m-a atins pe moment doar ca accent parodic. Ce mi-a placut cel mai tare au fost volumul “dat la maxim” si glugile care din spate de unde am stat se vedeau ca niste caluti de turnir la intrecere. S-a terminat parca brusc cu un solo mioritic de vioara. S-a spus ca ar fi fost cel mai tare concert din Control. De catre o parte din cei 50 de oameni care sunt momentan scena pentru nebuniile din Bucuresti. Deci si data viitoare va fi nevoie de multa comunicare.