Aş fi vrut să scriu nişte treburi interesante despre un weekend interesant. Însă tot ce am simţit vinerea trecută a fost Frig. Frig social, frig în meteo, frig în viaţă. 5 grade Celsius afară şi şi mai puţine în interior, în suflet. Încăperi aproape pustii la petreceri aproape satisfăcătoare. A fost o pasă proastă a noastră tuturor. Sau o altă pasă proastă a mea. Cert e că ne ferim de adevăruri temporare şi mânăm mai departe. N-ar fi de spus prea multe despre nimeni pentru că muzica sună într-un fel rânced şi redundant când vii din nişte căşti experimentate. Să mă duc să-l aud pe Hijack la Palatul Spayer făcând warm up cu CFCF singles de-astă primăvară... E unpic prea mult boring pentru mine. Mi se ia când le văd mutrele şi slăbiciunile expuse atât de nonşalant şi dezinteresat. Aproape cu lipsă de respect pentru orice creier întreg la cap. Cineva din Surround Arround Sound mă întreba retoric şi pe drept tăios: Hai, mă, frate, mai contează ce se aude?!... N-am ştiut ce să răspund pentru că lucrurile sunt într-adevăr aşa cum sunt. Toţi vin nelucizi, doldora de foiţe, hipnotizaţi, sălbăticiţi pe lângă ziduri şi cu frică de orice altceva ce nu e întuneric şi iarbă. Foarte greu renunţă omul la cota lui de beznă.
Experimentez personal, şi miroase şi în jur zgârietor de la fel, o stare de blazare şi plictiseală ireparabilă.
Suntem pe o buză clitoridiană extrem de subţire şi sensibilă a limanului că muzicienii care făceau nişte chestii prost şi-au dat în sfârşit seama că le făceau prost şi şi-au pus pătura-n cap de ruşine, unde lumea ştie din ce în ce mai multe muzici şi e tot mai facil să-ţi faci mega party la tine în tine. Nevoile de sindrofii şi de ieşeală... Sunt cvasi-rare şi surori cu ezitarea. Organizatorii s-au refugiat şi ei în idei mai mereu proaste despre nume most of the time interesante pentru ei, rătăciri de mp3s pe-un laptop circa 2006. Puţini sunt cei care se ţin bine de treabă, cu riscurile de-a ieşi etern pe minus, puţini sunt cei care continuă să aleagă după reţeta foarte greu de împlinit a onestităţii BUN PENTRU TOATĂ LUMEA, CALITATIV, CUNOSCUT, COMUN ŞI ECLECTIC IN THE SAME TIME. Sponsorii strâng din cur şi vor manele vandabile, publicul e zevzec şi necultivat din naştere. Descopăr tot mai des doar nevoia de stat c-o bere-n mână la o bârfă.
There’s no MELOMANIC shit around.
Sunt într-o toamnă în care mi-am pierdut încrederea... Că se mai poate să creştem, să ne respectăm, să fim un tot unitar (dar nu un tot unitar de tonţi care repetă aceleaşi greşeli idiotic).
xxxy, Krystal Klear, calitatea vine şi e îmbodobită cu semi trashness local inutil.
Lipsa de experienţă feat. mimarea fără motive clare şi dorinţa de brăduţ cu multe ghirlande strică totul.
Iar eu simt să nu mai pot şi să nu mai vreau să privesc circul ăsta trist care evoluează prea lent şi prea instinctiv spre un bine interpretabil.
http://soundcloud.com/stompbox/stompbox-flu
VLAD STOIAN
