CÂND NU E AEROPLAN... MAGIA E DREAMWAVE!
Ghici! Am fost la minunata întâmplare mult dorită şi anunţată cu Stephen Fasano aka The Magician in Sfântul Locaş de Cult Berlin. A fost o seară absolut dementă, scăldată în lumini Keenhouse; toată chestiunea s-a petrecut ultra rapid şi în mega sunete via o calmitate de toamnă enervantă la 17 grade Celsius. Minunate unduiri unduitoare cu aspect de mulţime spumoasă de 500+ persoane, într-un eroism notabil câştigătoare – având în vedere că doar la câteva zeci de metri distanţă, în Palatul Universul, se desfăşurau orgasme violente de başi cu Borgore. La faţa locului, cu mult tupeu şi visuals de nota 12, s-a resituat şi Dreamrect, foarte ochios şi expresiv din ce în ce mai!... Domnul Stephen a venit şi a plecat, lăsând efectele acolo unde trebuia. În suflet. Vibraţii schimbate şi şocante pentru al domnului belgian set... Deoarece şi pentru că... Omu’ a schimbat-o din vechile aventuri disco 2009 pe care ni le reamintim printre rânduri via dimineaţa orgasmico-solară cu Aeroplane la Arenele Romane, pe vremea când încă o mai ardea cu Vito... Şi a mutat-o spre... French electro, dreamwave, weirdo dancey shits emise lejereanu pe timp de costumaţie şic cu pantofi verzi cam mari pentru corpuleţu’ lui malac de husky chubby bear, sacouaş alb ca varul şi baghetă magică la buzunăraşu’ inimii. De poezie celestă. Pe lângă aceste neasumuite întâmplări audio care au intrat în jurul orelor două noaptea - după nişte intro-uri aproximative The Model (pe care nu-l gust nici artistic, nici omeneşte) - special feature s-ar putea numi şi făcătorul de balonaşe şamponate de lângă dom’ Fasano... Care a animat pe model Sex Fest Striptease Night şleahta de dansatori melomani foarte stilaţi înghesuiţi cu disperare chiar lângă pupitru.
Color iese bine (din nou) şi îmi place că nu se forţează nici pic. O seară de mare mult bun simţ, aşezată, ordonată, însă nu fenomenală muzical. Probabil nu cel mai extra hot set al Vrăjitorului, but still an excellent local treat. Un 8/10 bine meritat pentru felii din tortul mare cu cireşe şi căpşuni al muzicii de dans internaţionale în vogă aproape prostească dar constructivă şi plină de zvâcuri senile de idei proaspete. Cineva important din alte trusturi s-a supărat că-l numeam cu săptămâni în urmă pe wall-ul evenimentului drept monstruleţ mega delicat pe Steph. Oh, vai.
Ce-ar fi să ne excităm despre orice ni se scoală pula şi să lăsăm amabilităţile cu rigori penale pentru data viitoare?... N-o fi nenea ăsta descoperitorul arcuirii de cheie Sol, însă-şi face treaba respectabil, pune publicul pe-un vârtej de pasteluri şi te scoate din draci. Mai ales când ai un sunet divin, din toate cele patru colţuri ale sălii, ca-n seara asta... Te face să te simţi în Miami o oră juma’... Vărsat printre palmieri, aşteptând băieţi blonzi sau gagici zvelte să te ia de gât şi să te pupe pe bot până-ţi sare ruju’...
All in all... Sper să revină! E întotdeauna o experienţă de integrală plăcere şi atât.
I don't know what to do, I don't know what to do, I keep on calling you, I keep on calling you...
VLAD STOIAN
