Sfântă Precistă, ce vrăjitorie! Parizerul vieţii au revenit cu un album foarte promis care sperie toate secretarele de liceu şi toate profele de chimie ale urbei. Incisiv, anti-culte, ca sarea pe rană sau pe ceafa de porc, zdrobitor şi înţesat de incantaţii măiastre, noua creaţie de mare senzaţie din partea domnilor John Holland, Heather Marlatt şi Jack Donoghue îţi ejaculează goth shoegaze pe toată faţa şi te înlemneşte ca pe struţi în faţa unui rug imaginar. Povestea e prea lungă. Procesele Vrăjitoarelor din Salem a fost o serie de audieri în faţa magistraţilor locali urmate de procesele de la curtea marţială a ţării pentru a intenta proces oamenilor acuzaţi de vrăjitorie din Essex, Suffolk, şi Comitatele Middlesex din Massachusetts, între februarie 1692 şi mai 1693. Peste 150 de oameni au fost arestaţi şi întemniţaţi, cu mult mai mulţi acuzaţi care nu au fost urmăriţi formal de autorităţi. Cele două curţi au condamnat 29 de oameni pentru vrăjitorie. 19 dintre acuzaţi, 14 femei şi cinci bărbaţi, au fost spânzuraţi. Un om (Giles Cory), care a refuzat să ia cuvântul pentru apărare a fost omorât cu pietre încercând să-l convingă să accepte. Cel puţin încă cinci dintre acuzaţi au murit la închisoare. În ciuda faptului că au fost cunoscute în general sub numele de Procesele Vrăjitoarelor din Salem, audierile preliminare din 1692 au avut loc în multe oraşe din zonă: Salem Village, Ipswich, Andover, cât şi în oraşul Salem, Massachusetts. Cele mai cunoscute procese au fost conduse de Curtea lui Oyer şi Terminer în 1692 în oraşul Salem. Toţi cei 26 de oameni care au fost judecaţi în faţa acelei curţi au fost condamnaţi. Cele patru sesiuni ale Curţii Superioare de Judecată în 1693, au făcut numai trei condamnări în cele 31 de procese pentru vrăjitorie pe care le-a supravegheat. Sper că aveţi acum o idee despre cât de infiorător sună lucrătura. Cei trei lansatori de gen muzical au în jur de 22 de ani, bagă droguri prin ce orificii pot şi fiindcă tot nu are niciunul job stau în casă şi fac combinaţii scelerate de Sunete, tratate ca sumbre variante de electro şi de notabilă molestare haunted house a clipei. Au vreo două EP-uri prin Acéphale şi Merok, la care adăugăm câteva piese aruncate de-a valma pe net şi acest full lenght îngrozitor de la modă. Descurcaţi-vă dacă puteţi şi urlaţi puţin la Lună, chemaţi spirite, aprindeţi candele, dopaţi-vă, faceţi ceva!

VLAD STOIAN

Iarna însăşi. Este atât de intens şi măreţ, fin, intim ca niciun altul…Gol şi uitându-se cu speranţe vagi spre mâine… Iubirea plângând… De la titlul discului, sublim în toate felurile, până la modul în care minunăţia asta de debut Stills e produsă… Grafica, versurile, sunetele, videoclipurile, coperta de Santiago Marotto… Absolut fiecare detaliu care a venit cu acest material conţine ceva unic-fermecător, nepământean, stelar, e dătător de obsesii… Nimic din toată cariera ce-a urmat prin semnarea cu Arts&Crafts n-a mai atins rafinamentul şi splendoarea zisă atât de simplu în cele 12 track-uri ale lui Logic… Am o grămadă de amintiri minunate din viaţa mea cu albumul ăsta pe post de coloană sonoră şi mi se face pielea de găină că am şansa să mă exprim despre el undeva. Vă rog să-l (re)auziţi şi să îi (re)simţiţi fascinaţiile şi candoarea de unii singuri… Sunt convins că-l veţi iubi cel puţin la fel de mult… Changes Are No Good, Yesterday Never Tomorrows, Let’s Roll, Love And Death... În capul meu aşa sună iarna unui îndrăgostit singur… Chitara unui Greg Paquet care a plecat după realizarea acestui material din trupă… Se simte… Glasul sfâşietor, cântând credinţele şi rănile gălăgioase ale unui Tim vitriolant în fiecare şoaptă…Te iau toţi fiorii… Regret că formula The Stills n-a mai rămas aceeaşi ca pe primul disc. Aceasta este esenţa trupei şi am certitudinea că va rămâne. O capodoperă indie rock irepetabilă, se desprinde de tot ca cel mai bun din decada sa. Esenţial, rădăcinos, vibrând furie, sfidând timpul. The Stills s-au destrămat în aprilie 2011, după trei albume de studio formidabile. Logica ne va rupe inimile pentru totdeauna.

VLAD STOIAN

De la discul ăsta s-au pornit multe. Adevărate legende în Suedia, The Embassy sunt aceia care i-au inspirat pe The Tough Alliance să-şi boteze propriul label Sincerely Yours, iar pe Studio, pe-al lor, Information. Absolut, după numele cântecelor celor doi păcătoşi maliţios-balearici.  În Nord, totul e o mare, mare înfrăţire de gusturi, stiluri, vise. Toată lumea e prietenă cu toată lumea, iar vara nu doar că începe, dar nu se termină niciodată. Tacking este al doilea material întreg din discografia celebrului duo şi întruneşte unele dintre cele mai rafinate elemente de synthpop pe care le-aţi auzit din 2000 până spre azi. The Embassy cântă ca pe iahturi în Caraibe şi este de necesitate maximă să-l aveţi în colecţia obligatorie în vara asta fierbinte foc. O amintire favorită la replay-uri, pe sub umbreluţe colorate, îngheţată şi la adăpost de cocktail-uri,  în timp ce vă concentraţi şi pe proiectul solistului Fredrik Lindson, făcut alături de Dan Lissvik din Studio - The Crêpes. Nu uitaţi nici de excelentele single-uri mai noi The Embassy – You Tend To Forget sau C'est La Vie, C'est Embassy. Şi-am zis Tacking, adică ESENŢIAL SUEDEZ, şi mai spun odată: It Pays To Belong! Hai cu ultimele zece zile de vară 2011! ...Stage Persona.

VLAD STOIAN

În afara faptului că seamănă fizic grozav cu-n fost coleg de liceu (Salut, Marius!), despre Joel mai relevant ar fi să cunoaşteţi că şi-a făcut debutul în urmă cu doi ani prin Sincerely Yours – casa-Babylon a muzicii sexy nordice - şi a schimbat sprijinul pe unul mai fudul şi antrenat în ştiinţele promo-ului – Razzia Records de faţă. Când are timp, face pe basistul şi în mai puţin cunoscuţii internaţional Hästpojken. Joel are metaforă, are pasiune, e îndelung şi e într-un continuu oftat. E bărbatul care urlă Femeia. Cere iubire prin fiecare acord, lasă impresia că-l doare şi că e permanent dezamăgit şi neînţeles de ceva nevăzut. Ca tot omul. You Will Only Get It Once, The Way We Used To Beg sau You Remember The Good Times But The Good Times Don't Remember You sunt câteva dintre pildele pe care Alme le virează cu o îndurerare lucie, fermecătoare. Te face să-ţi aminteşti că însetat de iubire eşti şi TU, aşteptând un cling! cling! vertebrat şi salvator.

VLAD STOIAN