Intr-o seara din 2007 la festivalul Music Unlimited Wels, Austria, dupa niste greutati gen John Butcher, nu prea mai intra nimic. Erau insa programati Secret Chiefs 3, si fiind cu totul altceva, au intrat foarte bine, desi cineva a iesit la un humus, greseala pentru care avea sa plateasca a doua zi, la micul dejun. Intalnindu-se cu restul gastii romanesti la masa, s-a discutat despre concertul cu pricina. Discutia a fost pasionanta, aruncandu-se multe argumente dintre care cel de retinut aici este ”oricum... Anonymous 13 e buna rau!”. Anonymous 13 este Elena, vocea si viola SC 3, care se afla, bineinteles, la masa din spate si-i traducea lui Trey Spruance ce se vorbea. Cand si-au dat seama, JADD a inlemnit. Sa vedem ce zic de data asta.
Interesant va fi si ce se va spune despre prezenta nightlinerului trupei in fata Universitatii de Arhitectura, si care va fi taxa de parcare (amenda) platita, speram doar pentru stationare. Deci daca vreti autografe, acolo mergeti si vorbiti cu domnul sofer. Dar Elena nu va fi prin zona...
Daca am zis de Trey Spruance, in CV-ul lui scrie ca a infiintat Mr. Bungle cu Mike Patton, pe care l-a ajutat cu chitara si pe la Faith No More. Chitara nu este singurul instrument la care se descurca, ci mai stie si pe la clapa, orga electronica, saz, santur, sitar electric, tar, pipa si alte instrumente cu coarde si de percutie. De fapt nu scrie in CV, ci pe Wiki, si oricum sunt fapte cunoscute. Din faptele cunoscute ar mai fi de mentionat si colaborarea SC3 cu John Zorn (Xaphan: Book of Angels Volume 9). In plus, in ciuda faptului ca-s San Francisco based, imi plac tare de tot.
Sa vorbesc si de muzica putin, chiar daca este ultimul subiect care pare sa ne intereseze. Deloc facil de prezentat, desi deloc greu de ascultat, ea este foarte cinematica, fiind perfecta pentru coloane sonore. Nu cred insa ca as putea spune exact peste ce imagini s-ar plia, insa sunt convins ca voi afla dupa concert. Muzical vorbind (!), e o lucratura fina de sonoritati arabesti cu alte orientalisme ondulate si parfumate (indianisme sau japonezarii) legate foarte bine de un doom atmosferic. Pana aici sa spunem ca ar putea evoca Passion facut de Gabriel pentru The Last Temptation of Christ al lui Scorsese. Intervine insa o electronica mai abraziva si povestea se complica. Daca e sa ne gandim si la sunetul de surf al chitarii lui Spruance am putea-o da in spaghetti western.
De multe ori poate suna a prog evreiesc sau death chirghiz sau sansoneta persana sau hard turcesc sau noise jamaican sau jazz burlesc sau funk etiopian etc. Asta pentru ca oamenii stiu foarte multe muzici, au idei in jurul filosofiei de baza (oricare ar fi ea), si in plus sunt foarte buni instrumentisti. Muzicieni ca Shahzad Ismaily (chitara) sau Ches Smith pot canta oricand cu oricine de pe scena avangardei. Sau solo, asa cum se va produce Ches – Congs For Brums, cu percutii, tobe si vibrafon. Afara de el, in seara respectiva se vor mai produce si FAT32 (Franta), despre care citim foarte frumos: “An awesome battle between drums and keyboard/sample! Hectic hysteric extatic cinetic jazz noise as fuck! Think of lightening bolt mixed by Boredoms with the grrroove of Michael Jackson! Exactly.”
Deci o seara de neuitat pentru oameni cu filme-n cap.
