Aţi observat cu siguranţă o scenă mare în Piaţa Palatului. Vis- à -vis de Palatul în care e MNAR. (M-N-A-R, nu discoteca MNAC dintr-un alt palat mai cu pretenţii de casă). Nu? Lîngă Athenee Palace, hai că ştiţi, Hilton, Gucci... Şi mai vin de acasă dacă vă zic BCU, locul cu multe albume care pot folosi în publicitate. Ei bine, între BCU si Hilton stă, afară de Tratoria Roma, Ateneul Român. Iar scena de care vă vorbeam are legătură cu el. A început Festivalul Enescu.

Dacă sînteţi bunicuţi sau copilaşi pe scena respectivă veţi putea urmări varieteuri. Un suc şi-o muzică plăcută, ca o fanfară într-un foişor. La Ateneu vor fi muzici pentru toţi: concertele de la miezul nopţii cu Schumann, Mendelson Bartoldy, Albinoni şi Vivaldi, oferiţi (sic!) de Banca UniCredit Ţiriac pentru parlamentari şi alţi oameni de afaceri îndrăgostiţi. Marile orchestre de muzică clasică – la Sala Palatului la care nu mai sînt bilete pentru că voi, melomanii le-aţi cumpărat cu religiozitate ar fi fost de văzut (sic!) Mahler, Şostakovici, Prokofiev, Bruckner, Messiaen, Stravinsky, Rimski-Korsakov, Mussorgsky-Ravel, Rahmaninov sau Enescu cîntate de orchestre din Londra, Berlin, Paris sau Israel.

Maschine – Kit-ul de futurism pentru orice român decent mintal | episodul: Bullion

Programul sălii de mese ne-arată că se închide mereu prea devreme.
Cantina oferă şi mâine de la orele 8:00 mâncăruri calde felurite.
Facem o cură de slăbire sau o cură de îngrăşare?
Depinde ce alegi şi cât de pregătit să te completezi eşti.

Pe o scenă autohtonă în care ţi se servesc din toate colţurile petreceri îndoielnice, în locaţii mai tot timpul neinspirate şi cu headlineri cel puţin hilari-calitativ la un mega-supra preţ, cu acel iz de “biznis” lugubru, neînsufleţit... Maschine vine cu o strategie, vine cu sparkşi, cu scântei, vine cu o ofertă clară, densă, despre viitor, foarte durabilă. Se referă deopotrivă la melomanii deştepţi şi la oamenii de pretutindeni care vor să-şi găsească isteţimea muzicală şi să îmbrace cu haine noi gusturile lor muzicale dezorientate.

Istorie si apologetica

TALIBAM! Is a FUN BAND THAT ENTERTAINS: un duo fascinant de agro-improv din creuzetul New York City. Matt Mottel (synths) si Kevin Shea (drums) sunt inspirati si plini de resurse creative, asa ca muzica lor eclectica si consistenta este insistent laudata in AVEC. Ca si vigoarea muzicii lor avangardiste, entuziasmul aprecierilor a fost sustinut de-a lungul nenumaratelor concerte si turnee, celor 18 albume, marturie facandu-se si aici. Colaborarile cu oameni ca Cooper Moore, Peter Evans, Daniel Carter, sau membri ai BATTLES, TV ON THE RADIO, GRIZZLY BEAR, WOODS, AKRON FAMILY etc ar putea starni curiozitatea unora, parte probabil a micii scene de concerte de muzica din Bucuresti.

Intr-o seara din 2007 la festivalul Music Unlimited Wels, Austria, dupa niste greutati gen John Butcher, nu prea mai intra nimic. Erau insa programati Secret Chiefs 3, si fiind cu totul altceva, au intrat foarte bine, desi cineva a iesit la un humus, greseala pentru care avea sa plateasca a doua zi, la micul dejun. Intalnindu-se cu restul gastii romanesti la masa, s-a discutat despre concertul cu pricina. Discutia a fost pasionanta, aruncandu-se multe argumente dintre care cel de retinut aici este ”oricum... Anonymous 13 e buna rau!”. Anonymous 13 este Elena, vocea si viola SC 3, care se afla, bineinteles, la masa din spate si-i traducea lui Trey Spruance ce se vorbea. Cand si-au dat seama, JADD a inlemnit. Sa vedem ce zic de data asta.