Avec - music magazine

Tâmpeala asta a început în urmă cu aproape patru ani. Atunci lucram cu program fix într-un cu totul alt gen de presă. Aparent, în esență e vorba despre același gen, cel în care trebuie să scrii despre lucruri tari. Oricum, îmi amintesc și acum că era noiembrie și am aflat că există un birou administrativ în cadrul Serviciului de Accidente Ușoare care avea program fix o oră pe zi. De la 07:30 la 8:30, parcă, nu mai țin minte exact. Știu că m-am întrebat, atunci, că ce fac ăia o oră pe zi la biroul ăla și de ce lucrează doar atât. Mi se părea un subiect care merita dezvoltat. Acum nu mi se mai pare un subiect, mi se pare cel mult o simplă retardeală la care cel mult poți zâmbi a ”a, păi asta e România, la ce să te aștepți ?!”.

Oricum ar fi, m-am trezit într-o dimineață cețoasă de noiembrie, una dintre cele mai frumoase dimineți pe care mi le amintesc de mulți ani și am plecat să caut biroul din cadrul Serviciului de Accidente Ușoare situat pe strada Candiano Popescu din sectorul 4. Am ajuns la destinație și am și găsit respectivul birou administrativ care avea program de lucru între 07:30 și 08:30, doar că, fiți atenți: nu avea program zilnic. Deci nu doar că acel birou funcționa cu publicul o oră pe zi, dar nu era deschis nici măcar în fiecare zi. Și evident că în ziua în care eu ajunsesem acolo biroul era închis. Am plecat și am pierdut subiectul. Între timp în clădirea din Candiano Popescu nu mai e Serviciul de Accidente Ușoare, e cel de Furturi Auto și lucrurile s-au schimbat. Însă ideea de a face un banc din birourile astea cu program ireal nu mi-a dispărut. Probabil din cauza acelei dimineți superbe.

Așa că acum aș vrea să mă angajez la niște dintr-ăștia care nu fac nimic. Eu n-am fost un copil tâmpit, nu mi-am dorit să fiu cosmonaut sau profesor, întotdeauna am vrut să nu fac nimic. Deci dacă mă angajez la unii dintre cei pe care îi veți vedea enumerați, m-am scos pe viață.
Necazul e că nu e atât de simplu să ajungi pe la vreun birou din ăsta fantomă. Din ce am remarcat trebuie să fi avut legătură fie cu medicina, cu teologia și în doar câteva cazuri poate ai șansa să nimerști în câteva birouri administrative destul de obscure, unde să poți s-o freci în liniște. Așa că, să muncim!

Aici e un detaliu dintr-un complex, ca să zic așa, de reguli și programe pe care le-am găsit pe ușa unui cabinet de neurochirurgie dintr-un spital foarte important din București. Nu am să dau numele spitalului pentru că noi aici facem în primul rând mișto, nu e vreun cotidian care să găsească vreo miză internă în lenea oamenilor. Așadar, programul de consultații de la cabinet e ceva complet asiduu, de luni până joi între orele 10 și 11. Mi se pare mai mult decât surmenant să prestezi atâtea consultații, cât să fie, poate maxim 3 pe zi ? Oricum, tot e bine că cine vrea poate să facă o donație fundației ”S. Trauma”. Fundația ”Trauma” la cabinetul de neurochirurgie unde se lucrează o oră pe zi ? Scumpic.

Așa arată ușa cabinetului de neurochirurgie al cărui program l-am prezentat în detaliu mai sus. Mi se pare important anunțul conform căruia la acest cabinet nu se acordă sub nicio formă consultații înainte de ora 9, în condițiile în care programul de lucru e de luni până joi între 10 ș 11. Pe aceeași ușă ești avertizat să nu deranjezi după ora 16. Păi și dacă am vrea să deranjăm...pe cine deranjăm ? Poate pe medicii de la vreun cabinet vecin, căci la cel de neurochirurgie, conform programului, treaba e pustie deja de 5 ore.    

Reședința sa a unui sediu de ICRAL și intabulare. Eu nu știu nici ce-i ICRAL și nici intabulare și mi se pare cam penal să dau google după vreuna dintre astea două. Știu că sunt două chestii legate de spații și case și mi se pare suficient ca idee generală. E probabil ok să afli mai multe atunci când chiar vei avea nevoie. Intabularea asta sună a ceva cyborgian, dar clar nu e. Mă rog, oricum ăștia aici lucrează destul de tare, de luni până joi între 9 și 14. Desigur, asta când lucrează că momentan oamenii au intrat într-o vacanță de o lună și ceva, de la 01.08 până pe 05.09

Așa ajunge omu` să dea gen mii pe operații estetice. La stat nu au ăștia timp să se ocupe de tine și cel mai probabil asigurarea de sănătate nu acoperă injecțiile cu botox și abdominoplastiile ne-necesare. Așa că la spital de stat, treaba e simplă, probabil că medicii de aici de la secția de chirurgie plastică se ocupă în proporție de 90% de nenorociți arși de butelii sau cu mâinile tăiate cu flexu` în timp ce s-au aplecat după sticla de țuică tăind lemne în fundul curții, lângă prun. Eh, chiar dacă astea sunt cazuri care par comune din media dinRomânia, totuși câți dintr-ăștia poți avea într-un spital ? Nu prea mulți, așa că ia aici program de consultații: o oră și jumătate pe zi pentru pansamente și controale.

La biserică treaba nu e rea deloc. E un loc de angajat instant dacă știi cu vrăjeala și cu cântatul din cărți. Din cum arată programul ăsta al bisericii la care am fost eu, se pare că instituția lui Dumnezeu e cea mai la obiect dintre toate celelalte existente. Normal, doar e divină! În plus, aici nimeni nu se încurcă în program, să revină, să zică altceva, așa cum făceau ăia la neurochirurgie. La biserică treaba e limpede ca voia Domnului. De exemplu zice negru pe alb, marți de la ora 18, punctul al doilea pe ordinea de zi: ”Rugăciuni la felurite neputințe și boli” sau tot al doilea punct, sâmbăta de la ora 08:30: ”Pomenirea morților”. La biserică personalul nu stă, el este eficient. Doamne ajută!

Aici e un cabinet de consultații pentru bolnavii de diabet dintr-o policlinică din centrul Bucureștiului. La momentul realizării acestui articol, se lucra mai de vară, de vacanță, gen 2 ore pe zi la subțireanu`. Așa că mai ușor cu diabetu` acum vara, mai multă apă și feriți-vă de soare. Face rău, tataie!

Treaba asta pe secția de toxicomani e oribilă dintotdeauna. Cred că nu se va schimba niciodată, climatul e la fel de dezgustător cum era în urmă cu 10 ani, pe vremea când psihiatrii de la acest spital au încercat în repetate rânduri să mă convingă că e mai bine să mă internez. Bine că nu m-am internat. În orice caz sunt aceleași urlete între gard și clădirea unde sunt internați toxicomanii, aceleși tip de personaje pe la intrare, iar discuțiile despre metadonă alternează acum cu cele despre panică și alte faze legate de legale. Lăsând la o parte programele de pachet și de vizită care sunt făcute așa cum sunt, probabil, din lipsă de personal, e tare că biletul de externare din spital de la secția de toxicomani se eliberează doar într-un interval de o oră pe zi, respectiv între 12 și 13. N-ai fost pe fază între 12 și 13 și te-a prins ora pe wc, așa cum e foarte posibil să se întâmple atunci când ești pe heroină sau alte opiacee, asta e, mai stai o zi în spital. Poza asta ar fi trebuit s-o șterg și asta în timpul în care un badigard al spitalului se uita și el cum dau eu ”Delete” la fotografie. I-am spus că nu o șterg și că nici nu îi dau voie să se uite în cameră.

Text și foto: Mihnea Mihalache-Fiastru