Text de Mihnea Mihalache-Fiastru
Foto: Răzvan Bică, Mihnea Mihalache-Fiastru
Stimată pulime amatoare de evenimente speciale, țin să vă informez că am avut dreptate: Alain Robert cunoscut de tovarășii lui ca ”Spiderman” pentru că mergi cu el pe lângă tine pe stradă și în timp ce treceți amândoi prin dreptul unei clădiri tu îți continui drumul normal în plan orizontal în timp ce el, fără să-l simți, o ia la 90 de grade pe lângă tine, direct pe bloc, a venit la București pe bani. Nu l-a adus primăria sau mai știu eu ce Elenă din fruntea statului, ci Flanco. Exact, ăia cu frigidere și aspiratoare de firimituri, cutare. Așadar vineri 14 octombrie pe la 14 fără un pic s-a urcat omu` pe intrarea de la Intercontinental și a început fraieru` să se cațere pe dragul nostru hotel-emblemă comunist de ziceai că-i surpriză la Pif, bilă dintr-aia cleioasă cu care arunci pe perete și se întinde, utilaj cu care i-am dărâmat tencuiala maică-mii în `91. Noroc că n-a văzut, femeia. Ca de obicei la astfel de evenimente care umplu presa tabloidă, de unde și titlul nostru pentru povestea de față, a venit să caște gura mai mult presa decât pasionații de alpinism. Și așa tembelismul în metastază a umplut pentru aproximativ 20 de minute spațiul de lângă fântâna de la Inter și evident intrarea în hotel, printre participanții la el numărându-ne și noi, adică eu și cu prietenul și colegul meu Răzvan, care ne-am hotărât să mai facem o bătaie de joc ca pe vremuri. După cum v-ați dat seama deja, francezu` nu e doar o maimuță sinistră care se agață de orice, fraieru` mai e și rapid și s-a cățărat pe Inter ca un pulifrici minor pe leagăne și cât ai fumat și tu o țigară și ai dat două flegme, el era deja sus pe la etajele superioare cu durere la makanaki și cu pânza ”Flanco” deschisă. Jos lumea ”bine, bă!”, cutare, slobozii. Ia să vă zic așa pe poze cam ce s-a întâmplat.
Aici fraieru` terminase cățărarea pe hotelul despre care a zis că pentru el e o labă să-l escaladeze. Mai dă-te bă-`n moloz, am zis eu când i-am citit declarația, data viitoare te chemăm să te urci pe Biserica Armenească, săracule! Maimuțăreli ridicole de final ca să urle cei 50 de uimiți aflați la sol și să citim cu toții în cor ”FLAN-CO”.
Iată, în exclusivitate pentru avec.ro, două babe care vezi că nici nu știau ce se întâmplă și unde sunt. Or fi zis că se sinucide vreunu` sau că se pune de ceva revoltă națională și au ieșit în speranța că mai pică ceva și pentru ele la pensia futută pe care o au. Nici nu și-au dat seama că le-am fotografiat deși eram la jumătate de metru de ele, stăteau cu captele ridicate ca niște pisici care urmăresc o vrabie moartă în zbor venind spre direcția sol. În plan secund se remarcă și celelalte pisici care urmăresc cu aceeași înfrigurare ca și bătrăioarele cum pică vrabia din cer. Dar ce să vezi că vrabia n-a mai căzut și toată lumea a plecat nefericită acasă că alpinistu` ăsta nu a căzut și implicit murit ca un gândac la București. Tristețe la anti-doliu.
Carevasăzică îl aveți în imagini pe Romeo cu o lampă pe cap, fraieru` se credea Miron Cosma, în drumul lui către nurii acestor Marilene Juliete angajate la hotel. Acuma dacă murăturile de la Inter știau ce se întâmplă sau nu, dacă ieșiseră să dea și ele frumos cu mătura prin balcon, la program, nu cunosc. Oricum, o mare tristețe este aceea că păianjenul nu a speriat vreo doamnă de la hotel care făcea curat prin vreo cameră la acel moment, să-i dea ea cu niște perlan în ochi, să îi dea brânci în timp ce curăța ferestrele hotelului cu ziarul sau pur și simplu să pună un mop pe el și să-i dea-`n cap să cadă cu gura pe un Mercedes negru oprit în față la casino, în morții lui de păianjen obsedat de femei care muncesc.
Fire sociabilă, elegant, înalt, pe unde mă duc leg prietenii și iubesc oamenii. Cu acești domni m-am împrietenit la fața locului și am discutat în linii de amănunt despre obiect. Dânșii erau din Maramureș și veniseră special pentru acest circ tâmpit. Dumnezeu să ne păzească pe noi toți, chiar și pe acest cățărâtor, mi-am spus și am ascultat cu interes vorbele înțelepte ale noilor mei prieteni care erau dezamăgiți de păienjenel pentru că muia nu s-a cățărat fără siguranță așa cum se advertizase evenimentul precum și de faptul că: ”Noi credeam că o să se cațere pe marginea asta dreaptă a hotelului. Dacă știam că o ia din balcon în balcon nici nu mai veneam”. Hai, frate, m-am gândit eu și mi-am îndreptat atenția către această figură care nu s-a lăsat fotografiată și care zicea că el știe cum e cu cățăratul că cică și el s-a cățărat până la etajul 3. Ete pula, m-am gândit, și eu am sărit în zăpadă de pe centrala termică de la Palatul Copiilor și de la ghena de la 2 și n-am pățit nimic.
Personalul hotelului este format din personalități complet agreabile. Oamenii au figuri direct de foști șefi de săli pe la diverse crâșme comuniste, tot felu` de babe și tunsori tari. Păi mai pot astea să facă curat ? Se bagă baba aia pe sub pat pe acolo să adune ea toate servețelele folosite la diverse ștergeri în diverse scopuri, o ține pe ea spatele ? În fine, totuși se bucură că îl au pe drăgălașul insect cățărâtor doar pentru ele.
Alpinistu` se suia, femeile mânca. Niște păsăret la un prânz și-o cățărare. Super-dulce ca fantezie, mai un mititel, mai un balcon sărit. Hop cu gura plină, domnișoară, ca să zic așa, vezi să nu dai sos pe batic. De fapt nu erau mititei, urmăriți cu atenție acești pui obezi, maltratați și serviți la cutie de carton cheiefcian. Una mânca ceva dintr-o cutie verde. Mai pe natură, femeia, gen. Or fi morcovi rași cu zahăr.
O iubitoare a acestui alpinist scelerat, în profil, odihnindu-se pe marginea fântânii. Atât de mult ține la acest mare om al lipitului de geamuri și balcoane, încât nici nu s-a putut uita la el, a stat cu spatele tot timpul cât Alain Robert a escaladat Interu`. Emoționant moment între cei doi, ceva gen ca de la mamă la fiu. Ea a preferat să admire și să înțeleagă figurile și sufletele din fața ei care priveau către cer și implorau să vadă moartea fiului ei. O oarecum Vrâncioaia care avea atât de multă legătură cu evenimentul încât cred că pe întreaga lui durată a repetat încontinuu ”O, brad frumos” în murmur.
Still pe genu` ”stai că vin eu după tine, păianjen bulangiu”. După cum se vede la un moment dat mi-am spus că e timpul să pun mâna pe el, un vierme care e venit el să se suie la noi pe hoteluri, nenorocitu`. Din nefericire între mine și el a stat teama de badigarzii de la casino care poate ieșeau și mă neutralizau cu ceva picioare la tâmplă. Am zis să iau cu apă și l-am rugat pe Răzvan să-mi facă fotografia mai repede și să ne cărăm până nu ies ăia de pe locanța de roșie/neagră și mă poziționează la orizontală, perpendicular pe păianjen, cum ar veni.
Toată lumea îl iubește pe păienjenel, ba chiar îl imortalizează ca să-și facă covor cu el.
Ăsta-i unu`de la OTV, care venise cu microfon de la Antena1, emisiunea Acces Direct, semn că s-a transferat. Glumița dedicată petardelor retarde și numeroase care se uită la emisiunea aia și la el este de o evidență grobiană, e fapt, e chiar mai grobiană decât oricât de multe ”puli” aș insera eu în acest text. Că tot veni vorba, pe ăsta l-am văzut într-o noapte la OTV, el fiind reporter la mare, stând la masă cu doi care beau live, se frânseseră în direct la Dan Diaconescu și își băgau în continuu pulile iar ăsta, gen la mișto, încerca să îi determine să nu mai înjure în noapte pe micile ecrane.
Adevărat s-a-`nălțat!
Doi doctoranzi la clasa profesorului Robert Alain își iau notițe în direct cu telefonul mobil de la marele maestru. Profitând de faptul că înalta și emblematica figură academică era întoarsă cu spatele, aceste două scursuri seminariste mânâncă semințe în timpul orelor considerate adevărate privilegii de către alpiniștii din toată lumea. În loc să-și noteze tot și să fie dracului atenți la cum se pune piciorul pe marginea balconului, nepricepuții ăștia preferă să-și riște viețile la lucrările de lângă, adică să moară în timpul orelor de practică pedagogică de la Teatrul Național. De unde și următorul titlu: ”Uciși de propria inconștiență: Doi muncitori și-au zdrobit capetele de pălăria statuii lui Caragiale”



Incendiar: Alain “Spiderman” Robert a mamelit cameristele de la Inter

